LECTIE DE IUBIRE

Privesc de cateva ore strada pe care altadata veneai. E intuneric, dar becul o lumineaza suficient cat sa vad ca e pustie... de pasii tai. Au fost vremuri cand ai fi venit la orice chemare a mea, cand m-ai fi ascultat si cand eu as fi putut sa vorbesc... despre mine. Erau vremurile cand imi doream sa fiu totul pentru tine si eram prea putin. Si astazi... ai raspunde chemarii mele, dar nu ai pasi pe strada aceasta, m-ai asculta, dar mai atent si poate ai si intelege mai mult. Atat doar... sa vorbesc. Dar nu pot. Nu pot sa-ti spun nimic despre ce simt si ce gandesc. E atat de profund, incat ma tem ca, daca va prinde glas, va suna banal si lipsit de importanta. Azi, nu merit sa fiu totul pentru tine, nu stiu sa te iubesc. Si totusi sunt. Si totusi esti.

SCRISOARE CATRE TINE

A inceput cu prietenie si a continuat cu iubire. A inaintat contra vantului si s-a transformat in tornada. A sters tot ce eram separat si ne-a inchegat intr-unul.

Daca n-ai fi tu... as fi un suflet inghetat... m-as pierde in suferinta... as plange lacrimi impietrite din ochi prea reci... m-as ridica fara emotie... as rataci in nestire... nu as avea unde ma intoarce... nu ar fi nimeni care sa ma astepte... nu as putea sa privesc mai departe de azi... nu as avea incredere... nu as cunoaste daruirea neconditionata... nu as sti sa iubesc... nu as putea sa simt.

Daca n-ai fi tu... eu nu as fi umana.

DINTRE ZIDURI DE CARTON

M-am izolat...de lume, de prieteni, de realitate. M-am izolat de tine si te ranesc...pe tine si tot ceea ce am putea fi impreuna. Si cel mai rau e ca...m-am izolat de mine, mi-am pierdut vointa si m-am lasat la voia intamplarii sperand ca intr-o zi totul se va schimba, eu ma voi schimba si totul va fi perfect. Dar zilele ma prind, una dupa alta, mereu in fata unui ecran. E un ecran care imi ofera o lume asa cum uneori o visez pe a mea, imi ofera un stil de viata, calatorii si impresii, ba chiar povesti si sentimente profunde...dar care nu imi apartin si care nu au, poate, nicio legatura cu mine sau cu cine sunt eu. Si atunci imi dau seama ca de fapt nu doresc sa imi petrec toata viata privind sau citind povestea altora. Vreau propria mea poveste. Cineva spunea odata ca, daca nu faci tu un lucru, il vor face altii. Si intotdeauna vor fi altii care vor face ceea ce altii nu au avut vointa sau curajul sa faca. Si avea dreptate. In ultimii ani, am vazut atatia altii care au facut lucrurile pe care eu mi le-am dorit, in timp ce eu mi-am gasit mereu scuze. Dar pana cand? Am uitat cine sunt, dar stiu ce vreau. Si pentru asta voi merge pana la capatul lumii si inapoi, daca e nevoie. Iar undeva, in drumul asta, cu siguranta ma voi regasi.

E TOAMNA IAR...

...si o simt. O simt in fiecare frunza care se destrama zgomotos sub pasii mei, in toti copacii care-si inalta grandioasele coroane ruginii inaintea mea, in parfumul dulce al naturii mangaiate de soarele timid. Si, mai presus de toate, o simt in suflet.

Si nu e altceva decat...iubire. Si vise. Si speranta. Si o credinta puternica in noi.

E toamna iar si, de data asta, eu nu o privesc de la fereastra, ci sunt in mijlocul ei, traind-o, simtind-o.

O PRIMA SCHIMBARE

Am renuntat la Fulg De Nea. Si asta, pentru ca oricat de mult as fi vrut sa fac din blog unul al observatiilor despre oamenii din jurul meu, nu reusesc. Cel putin nu aici. Initial, am avut o viziune naiva. Credeam ca o sa fie usor sa cunosc oameni si sa vorbesc despre ei. Dar am realizat ca, pentru a face acest lucru, mai intai trebuie sa ma cunosc pe mine. Am pus prea multe picaturi de suflet in tot ce am scris, asa ca DROPS este mai potrivit, mai personal.