SCRISOARE CATRE TINE

A inceput cu prietenie si a continuat cu iubire. A inaintat contra vantului si s-a transformat in tornada. A sters tot ce eram separat si ne-a inchegat intr-unul.

Daca n-ai fi tu... as fi un suflet inghetat... m-as pierde in suferinta... as plange lacrimi impietrite din ochi prea reci... m-as ridica fara emotie... as rataci in nestire... nu as avea unde ma intoarce... nu ar fi nimeni care sa ma astepte... nu as putea sa privesc mai departe de azi... nu as avea incredere... nu as cunoaste daruirea neconditionata... nu as sti sa iubesc... nu as putea sa simt.

Daca n-ai fi tu... eu nu as fi umana.

DINTRE ZIDURI DE CARTON

M-am izolat...de lume, de prieteni, de realitate. M-am izolat de tine si te ranesc...pe tine si tot ceea ce am putea fi impreuna. Si cel mai rau e ca...m-am izolat de mine, mi-am pierdut vointa si m-am lasat la voia intamplarii sperand ca intr-o zi totul se va schimba, eu ma voi schimba si totul va fi perfect. Dar zilele ma prind, una dupa alta, mereu in fata unui ecran. E un ecran care imi ofera o lume asa cum uneori o visez pe a mea, imi ofera un stil de viata, calatorii si impresii, ba chiar povesti si sentimente profunde...dar care nu imi apartin si care nu au, poate, nicio legatura cu mine sau cu cine sunt eu. Si atunci imi dau seama ca de fapt nu doresc sa imi petrec toata viata privind sau citind povestea altora. Vreau propria mea poveste. Cineva spunea odata ca, daca nu faci tu un lucru, il vor face altii. Si intotdeauna vor fi altii care vor face ceea ce altii nu au avut vointa sau curajul sa faca. Si avea dreptate. In ultimii ani, am vazut atatia altii care au facut lucrurile pe care eu mi le-am dorit, in timp ce eu mi-am gasit mereu scuze. Dar pana cand? Am uitat cine sunt, dar stiu ce vreau. Si pentru asta voi merge pana la capatul lumii si inapoi, daca e nevoie. Iar undeva, in drumul asta, cu siguranta ma voi regasi.