joi, 25 decembrie 2008

TE UITA CUM NINGE DECEMBRE...


"Te uita cum ninge decembre..." recita Camy in timp ce Dan o acompania la chitara. Erau doar ei doi in fata unui decor de sarbatoare care prindea viata cu fiecare acord. Fetele care cantasera colindele in deschidere se retrasesera intr-un colt. Urmam eu si Luci cu momentul nostru romantic (Dialog de Iarna-G. Bacovia), Cretu' cu poezia lui, cei de la Info cu sceneta, si multi altii...Emotii, rasete, aplauze, cadouri...asa intampinam Craciunul in primii ani de liceu. Totul capata contur intr-o camaruta veche din liceu, numita Archaeus. Acolo ne strangeam cu totii si repetam in orele libere poeziile, scenetele, colindele, practic organizam intregul spectacol de sarbatori. Era distractiv si in acelasi timp serios. In momentele acelea eram uniti, desi nu eram toti din aceeasi clasa. Ne unea bucuria de a darui celorlalti cate putin din sufletele noastre. Intotdeauna spectacolul era reusit, profii incantati (unii mai mult, altii mai putin) si mereu sarbatoream intre noi reusita, amuzandu-ne pe seama micilor scapari in interpretare. Au fost clipe frumoase pe care le-am putut trai datorita unei singure persoane: Profa' de Romana. Ea ne tinea pe toti laolalta, ea ne indruma, ea ne incuraja sa mergem mai departe cand ceilalti nu credeau in noi. Imi amintesc cu drag acele vremuri, atunci ma regaseam in ceea ce faceam. Ca si profa, cred ca am fost alesi sa le traim. Azi sunt prinsa in vartejul studentiei si am uneori senzatia ca mi-am pierdut undeva sufletul, pentru ca fac totul mecanic...am uitat sa ma mai bucur de lucrurile simple, am uitat cum e sa daruiesti, am uitat cum e sa ai emotii. Serbarea de la facultate mi-a trezit amintirea acelor vremuri din liceu, sunt si aici oameni care incearca sa faca lucruri frumoase pentru noi, sa ne apropie, dar lipseste ceva...lipsim noi. Dar si astazi este Craciunul si am invatat ca fericirea pe care o uram tuturor cu aceasta ocazie vine din bucuria pe care o daruim celor dragi.

sâmbătă, 6 decembrie 2008

DE ZIUA MEA

A fost ziua mea...oficial...am implinit 21 de ani. M-am trezit dimineata si dupa cum, sincer, ma asteptam (mama se ocupa in fiecare an de asta, anul asta si tata) in cizmele mele erau indesate o multime de portocale si dulciuri. Mereu diminetile astea ma fac sa-mi amintesc de bucuria pe care o simteam in copilarie. Asa am reusit, pentru putin timp, sa simt ca azi este sarbatoare. Apoi ai mei au plecat care pe unde au avut treaba, iar eu am ramas singura sa-mi fac de cap...adica sa ma uit la TV. Bineinteles, cum niciun post de televiziune nu stia ca azi a fost ziua mea, nu am gasit nimic care sa ma tina lipita de ecran.
Pe parcursul diminetii, ganduri frumoase si obisnuitele urari mi-au luat cu asalt telefonul si messul (multumesc, astfel, inca o data celor care nu au uitat). Spre pranz m-am cuibarit in fotoliu si m-am uitat la cateva filme pana seara cand a venit mama.
Nimic special ati zice voi...nimic special as zice si eu. Nu mi-am dorit petrecere, nu mi-am dorit nici macar cadouri. Mi-am dorit un lucru simplu...dar eu de foarte putine ori am parte de lucruri simple. Asa ca nu am avut parte nici azi. Am primit in schimb altceva...Un prieten mi-a spus ca nu trebuie sa fiu deprimata pentru ceea ce nu a fost perfect azi. Ziua mea poate fi in fiecare zi in care mi se intampla lucruri frumoase, in care ma simt bine si in care sunt fericita.
Ma pregatesc, asadar, sa vina ZIUA MEA.

vineri, 5 decembrie 2008

LA FEL

E ciudat...E noaptea in care cei mai multi dintre voi il asteapta voiosi pe Mos Nicolae. E prima noapte din decembrie care aduce cu ea magia sarbatorilor. Si mai ales, e noaptea de dinaintea zilei mele de nastere. Ar trebui sa fie altfel...nu? Dar e aceeasi noapte ca si cea de ieri si poate...ca si cea de maine.

joi, 4 decembrie 2008

DE CE?

De ce fericirea noastra nu este si fericirea altora? De ce ideea noastra de bine nu corespunde cu ideea de bine a altora? De ce nu pot intelege si altii ceea ce intelegem noi? De ce unii au puterea sa ramana la fel, iar pe altii ii schimba viata atat de mult? De ce greselile unora trebuie sa fie neaparat si greselile noastre? De ce nu ne putem bucura din toata inima de viata pe care o traim? De ce suntem atat de pesimisti? De ce ne complicam atat de mult? De ce suntem atat de precauti? De ce nu putem sa fim liberi? Liberi sa fim NOI...

ITI MAI ADUCI AMINTE...?

Iti mai aduci aminte...? Cum in seri tarzii imi bateai in geam...Cum intrai in casa si aduceai cu tine mirosul iernii proaspat...Cum te asezai in fotoliu langa soba...Cum in lumina colorata a instalatiei imi priveai chipul trist...Cum ma tineai in brate si ma ascultai ore in sir...Cum iti povesteam nimicuri si ma incurajai sa trec peste ele...Cum ajungeam sa radem amandoi...Cat de aproape ne aducea sinceritatea...PRIETENE.

Ori de cate ori prezentul mi se pare ostil, ma refugiez in trecut si mereu la momentul acela. Atunci am stiut cum e cu adevarat sa nu fii singur si atunci am inteles ce rol important are PRIETENIA. Dar au trecut ani de atunci, te-am avut mereu langa mine si totusi nu mai erai acolo...Azi insa TE REGASESC.

marți, 2 decembrie 2008

IN TIMP INVETI

Nu sunt prima persoana care posteaza pe blogul sau versurile urmatoare, dar profunzimea lor nu m-a lasat rece si sper sa nu va lase nici pe voi. In plus, se identifica atat de bine cu Fulg de Nea...

In timp inveti - J.L. Borges

Dupa un anumit timp,
omul invata sa perceapa diferenta subtila
intre a sustine o mana si a inlantui un suflet,
si invata ca amorul nu inseamna a te culca cu cineva
si ca a avea pe cineva alaturi nu e sinonim cu starea de siguranta
si asa, omul incepe sa invete...
ca saruturile nu sunt contracte
si cadourile nu sunt promisiuni,
si asa omul incepe sa-si accepte caderile
cu capul sus si ochii larg deschisi,
si invata sa-si construiasca toate drumurile
bazate in astazi si acum,
pentru ca terenul lui "maine"
este prea nesigur pentru a face planuri...
si viitorul are mai mereu o multime de variante
care se opresc insa la jumatatea drumului.

Si dupa un timp, omul invata ca daca e prea mult,
pana si caldura cea datatoare de viata a soarelui,
arde si calcineaza.
Asa ca incepe sa-si planteze propria gradina
si-si impodobeste propriul suflet,
in loc sa mai astepte ca altcineva sa-i aduca flori,
si invata ca intradevar poate suporta,
ca intradevar are forta,
ca intradevar e valoros,
si omul invata si invata...
si cu fiecare zi invata.

Cu timpul inveti ca a sta alaturi de cineva
pentru ca iti ofera un viitor bun,
inseamna ca, mai devreme sau mai tarziu,
vei vrea sa te intorci la trecut.

Cu timpul intelegi ca doar cel care e capabil
sa te iubeasca cu defectele tale,
fara a pretinde sa te schimbe,
iti poate aduce toata fericirea pe care ti-o doresti.
Iti dai seama cu timpul ca,
daca esti alaturi de aceasta persoana
doar pentru a-ti intovarasi singuratatea,
in mod inexorabil vei ajunge sa nu mai vrei sa o vezi.

Ajungi cu timpul sa intelegi
ca adevaratii prieteni sunt numarati
si ca, cel care nu lupta pentru ei,
mai devreme sau mai tarziu se va vedea inconjurat
doar de false prietenii.

Cu timpul inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie
pot continua tot restul vietii sa faca rau celui ranit.
Cu timpul inveti ca a scuza
e ceva ce poate face oricine,
dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face.

Cu timpul intelegi ca daca ai ranit grav un prieten,
e foarte probabil ca niciodata prietenia lui
nu va mai fi la aceeasi intensitate.

Cu timpul iti dai seama ca,
desi poti fi fericit cu prietenii tai,
intr-o buna zi vei plange dupa cei
pe care i-ai lasat sa plece.

Cu timpul iti dai seama ca
fiecare experienta traita
alaturi de fiecare fiinta
nu se va mai repeta niciodata.

Cu timpul iti dai seama ca cel care
umileste sau dispretuieste o fiinta umana,
mai devreme sau mai tarziu va suferi
aceleasi umilinte si dispret, dar multiplicate,
ridicate la patrat.

Cu timpul inveti ca
grabind sau fortand lucrurile sa se petreaca,
asta va determina ca in final,
ele nu vor mai fi asa cum sperai.

Cu timpul iti dai seama ca, in realitate,
cel mai bine nu era viitorul,
ci momentul pe care il traiai
exact in acel moment.

Cu timpul vei vedea ca desi te simti fericit
cu cei care iti sunt imprejur,
iti vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine
si acum s-au dus si nu mai sunt...

Cu timpul vei invata ca
incercand sa ierti sau sa ceri iertare,
sa spui ca iubesti, sa spui ca ti-e dor,
sa spui ca ai nevoie, sa spui ca vrei sa fii prieten,
dinaintea unui mormant nu mai are nici un sens.

Dar din pacate,
toate se invata doar cu timpul...

luni, 1 decembrie 2008

FULGI DE NEA

V-ati gandit vreodata ce mult semanam noi, oamenii, cu fulgii de nea? Desi parem toti la fel, ne diferentiem intre noi prin valori, trairi si gandire....desi parem reci si duri uneori, in esenta suntem prea fragili si plapanzi...desi calatoria vietii pare lunga, la sfarsit ne dam seama ca am trait prea putin. Si totusi, ar fi atat de frumos daca am putea vedea modelul fiecarui fulg in parte, afland astfel prin ce este el diferit. De ce n-ar fi la fel si cu oamenii? Haideti sa descoperim impreuna ce este diferit in fiecare si cum putem invata unii de la altii. Acum stiti de ce Fulg de Nea.