miercuri, 18 februarie 2009

ROTUND PERFECT

Sunt rece.
Ma iei de mana.
Esti cald.
Aproape ca arzi.
Dar e bine.
Nu mai sunt rece.
Vorbim.
Despre ce-ti place tie.
Despre ce-mi place mie.
Ma strangi in brate.
Te apropii.
Ma saruti.
Esti cu mine.
Te simt.
Ma privesti.
Zambesti.
Imi dai suvita din ochi.
Bland.
Imi mangai fata.
Ma apropii.
Te sarut.
Tremur.
Pielea ta...e fina.
Tremuri.
Imi soptesti.
Esti fericit.
Sunt vinovata.

marți, 10 februarie 2009

NEGRU SI ROZ

ROZ
Optimista, visatoare, indragostita, naiva, copilaroasa, neindemanatica, imatura, timida, sensibila si fara aparare...cam asa ma stiu cei mai multi. Imi plac florile, poeziile, imi place sa scriu, cred in destin si in basme, imi fug ochii dupa chestii dragute, colorate si pufoase, prefer desenele animate in locul filmelor de groaza, plang la filmele romantice, ador Twilight si Sailor Moon, culoarea mea preferata e roz. Am incredere in oameni si cred ca in fiecare exista si o latura frumoasa. Cred ca inca mai sunt oameni care fac lucrurile din pasiune si nu pentru bani. Iubesc cainii...si pisicile, dar mai putin. Ador maimutoii de plus si papusile Barbie. Cred in suflete pereche si in dragoste mai presus de orice. Ma atasez de locuri, de lucruri si de oamenii din viata mea. Mi-e frica de schimbari si de necunoscut. Ma inspaimanta gandul de a pierde pe cineva drag. Imi plac plimbarile in aer liber, imi place natura, imi plac melodii precum "Please forgive me" a lui Bryan Adams, "Pasion" a Sarei Brightman sau "Gomenasai" a fetelor de la TATU. Ma simt bine atunci cand dau bani batranilor care cersesc si uneori si cand ofer persoanelor in varsta locul in autobuz. Vorbesc foarte mult si nu intotdeauna bine (si nu ma refer d.p.d.v. gramatical), imi place sa rad si sa glumesc, imi place sa am prieteni si ma consider sociabila pana intr-un anumit punct.
NEGRU
Pe de alta parte (mai putin cunoscuta), sunt realista, nu-mi plac oamenii falsi si aroganti care se cred superiori, am invatat ca putini sunt cei care imi merita increderea. Nu dau bani cu imprumut. Nu imi plac manelele si nici muzica house. In schimb, ascult Eminem si Parazitii. Nu fumez si nu-mi plac cluburile. Nu astept de la ziua de maine mai mult decat imi poate da. Nu imi plac lucrurile scumpe si inutile. Nu vreau sa depind de nimeni si totusi se intampla. Uneori viata mi se pare de cacat si injur ori de cate ori am ocazia. Nu ma las doborata usor, sunt mai puternica decat las sa se vada. Nu-mi place politica si nici sa votez. Tratez cu indiferenta tot ceea ce pe altii i-ar scoate din sarite. Imi place viata de cartier. Nu ma incanta barbatii in costum, pantofi si tot timpul barbieriti sau gen soarece de biblioteca. Barbatul ideal poarta sapca, adidasi si tricouri largi, e inteligent si educat in scoala vietii. Imi plac tatuajele si imi doresc unul. Imi plac pandativele ciudate, imi plac dragonii, imi place noaptea, imi plac accesoriile negre. Nu am prejudecati si ii urasc pe cei care ma judeca. In schimb, accept criticile. Uneori sunt nepoliticoasa si detest sa dau socoteala pentru ceea ce fac. Am prieteni putini, dar ii am de-o viata. Urasc sa fiu contrazisa cand am dreptate. Sunt momente cand nu vad nimic frumos in jurul meu, momente cand plang, momente cand nu-mi pasa de nimic si de nimeni, momente cand imi detest cealalta latura.

O GURA DE AER

Ei bine...iata-ma! Scriu din nou. Sau incerc. A trecut ceva timp de cand nu am mai facut-o...si nu...nu a fost lipsa de idei. Mai repede lipsa de organizare a tot ce imi trece prin cap, amorteala, indiferenta, comoditate, plafonare...
Dar azi m-am trezit. Era soare afara, am deschis fereastra si am luat o gura de aer. Pentru prima data dupa mult timp am simtit nevoia sa traiesc.
Hotarasem sa nu mai revin la trecut, dar imi dau seama ca mai sunt inca atatea lucruri pe care as putea sa le invat din el.
Asadar, dimineata asta m-a facut sa-mi fie dor de copilaria si o parte din adolescenta traite in cartier. Eram copii, dar plini de viata. In fiecare zi faceam ceva diferit, nu iroseam nicio secunda din timpul nostru. Ne strangeam toti in fata blocului si inventam tot felul de jocuri care de care mai ingenioase si mai complexe. Mi-e dor de verdele castanilor primavara, de mireasma din aer atunci cand ploua si ne adunam toti la scara blocului, de vesnica "indragosteala", de covorul de frunze multicolore care se asternea in fiecare toamna in parc, mi-e dor de bataile cu frunze, mi-e dor de Craciunul in care stateam cu Ade la mine in sufragerie si jucam Tetris, mi-e dor sa alerg si sa ma ascund, ca atunci cand jucam Parola, mi-e dor sa stau afara pana noaptea tarziu si sa ma joc "ascunsea". Mi-e dor de parfumul florilor de tei din serile tarzii de vara... Mi-e dor de siguranta si increderea pe care le simteam atunci.
S-au schimbat locurile, s-au schimbat oamenii, m-am schimbat si eu, dar simt din nou aceeasi pofta de viata. M-am saturat sa vad cum trec zilele una dupa alta si nu fac nimic, m-am saturat de rutina, m-am saturat sa pierd timpul. M-am saturat sa fiu trista, sa-mi plang de mila. Nu e totul doar gri.
Vreau sa cred ca suntem pictori si ca noi hotaram ce culori combinam pentru a ne desavarsi tabloul.