luni, 30 noiembrie 2015

3 A.M.

E tarziu sau prea devreme. Stau cuibarita in fotoliu, Cabernetu'-i neatins in pahar si ciocolata amaruie zace-ntreaga pe masuta. Melodia pe care am dansat se tot repeta la radio si-mi rasuna-n creier. Ar trebui sa dorm, dar asternutul inca-ti poarta parfumul. Si tare as vrea sa-l uit. Mintim amandoi frumos de prea mult timp. Tu te minti ca nu simti, iar eu te mint ca nu conteaza. Ma atingi uneori cu privirea si arde. Trupurile noastre inlantuite se potrivesc precum piesele de puzzle. Si sufletele noastre de copil se imbratiseaza cu fiecare suras. Dar imi spui ca nu-i nimic si eu incep sa te cred. Te cred. Pentru ca te las de fiecare data sa pleci. Te cred. Pentru ca sunt toata a ta, dar niciodata intreaga. Te cred, pentru ca e mai usor de purtat o minciuna.