Între vis și visuri
Un glob auriu învăluit de o țesătură fină, portocalie, ca o flacără pictată, se reflectă în oglinda apei. Totul pare ca desprins dintr-un vis, iar timpul parcă stă în loc. Și atracția...
N-am reușit să dorm prea mult, după șirul de experiențe din primele două zile de la venirea mea în Creepy. Fata brunetă cu ochii verzi de la miezul nopții, inelul, arsura de pe deget, atitudinea oamenilor din jur, Adrian și entuziasmul întâlnirii cu el. Toate acestea mi-au bântuit somnul o noapte întreagă. Aproape de răsărit, m-am dat jos din pat și am venit la lac, de parcă ceva inexplicabil mă chema aici.
Mă ridic și, chiar înainte să mă întorc, o prezență îmi atrage atenția. Pe partea cealaltă a lacului, între două sălcii, un bărbat înalt stă sprijinit de o motocicletă Harley, neagră, lucioasă, cu ghidon și spițe argintii. Părul lung până la umeri aș zice că îi flutură ușor, deși vântul nici nu adie, la fel și mantaua-i neagră. Privirea lui pare pierdută în adâncuri.
În fracțiune de secundă, imaginea din fața mea se evaporă, asemeni unui abur. Nedumerită plec, lăsând în urma mea lacul dezmierdat gingaș de prima rază de soare.
***
Am fața transformată de un zâmbet tâmp, buzele îmi ard, iar în stomac nu simt fluturi, ci explozii de artificii. În seara asta, Adrian m-a condus până la ieșirea din parc și, în loc de obișnuitul rămas-bun, m-a sărutat pentru prima oară.
Încă îi simt răsuflarea fierbinte pe gât, din momentul îmbrățișării, când mă avânt să traversez strada pentru a intra în curte. Nu mai rețin decât două lumini orbitoare, un claxon insuportabil și o pală de vânt care m-a luat pe sus. Îmi aud inima în timpane și uit să respir, când ajung din nou pe picioarele mele, în fața porții. Înaintea mea, bărbatul de la lac mă privește îngrijorat cu ochii cei mai verzi sau mai albaștri (n-aș putea să mă decid!) pe care i-am văzut vreodată.
- Ești bine? mă scoate din transă vocea lui răgușită.
Nici nu înțeleg ce s-a întâmplat exact, dar reușesc să articulez:
- Cred că da.
- Să fii mai atentă. Șoferii ăștia tineri încă nu sunt conștienți că teribilismul lor poate să facă victime.
- Mulțumesc! rostesc realizând acum pericolul de la care tocmai mă salvase.
- Ai grijă de tine, puștoaico! mai spuse el, încălecând Harley-ul răsărit ca de nicăieri.
- Da...
Cuvintele mi-au murit însă pe buze, căci el se pierdu deja în noapte.
***
Oricât încerc, nu reușesc să adorm. Atâtea lucruri și apariții stranii mă înconjoară încât nici nu știu dacă să mă îngrozesc, să fiu fascinată sau pur și simplu să mă trezesc, tot mai convinsă că visez.
De pe cerul negru, plin de stele, luna creează un culoar de lumină, ce-mi însoțește pașii către lac.
Mă apropii încet și ceea ce descopăr e dincolo de orice imaginație.
Deși știam că este miezul nopții, aici soarele pare să fie de mult pe cer, iar o răcoare plăcută se simte de la coroanele bogate ale copacilor din jur. Pe malul lacului, așezat pe iarba moale, este el. De data asta, poartă doar o pereche simplă de blugi, un maiou negru și o cămașă albă, descheiată. Motocicleta nu se zărește pe nicăieri.
Mă vede și cu un gest mă invită lângă el. Deși nu-l cunosc, mă simt în siguranță, așa că răspund invitației.
- Nici tu n-ai somn, puștoaico? aud din nou acel glas, care constat că-mi place atât de mult.
- N-am. Doar întrebări fără răspunsuri și numeroase coincidențe, care nu-mi dau pace.
Termin fraza și un lucru ciudat se întâmplă. Soarele parcă apune, iar frunzele copacilor, maronii dintr-o dată, încep să se scuture deasupra noastră.
- Nu există coincidențe, Isadora! mă privește el cu ochi pătrunzători.
- Încep să cred și eu asta și nu știu dacă este bine sau rău, rostesc fără să mă surprindă faptul că îmi știe numele.
Acum soarele se ridică din apă, iar petale parfumate cad din copacii înfloriți.
- Trebuie doar să ai curajul să-ți urmezi visul, oricât de potrivnică îți pare realitatea. Iar la capătul lui vei găsi, cu siguranță, răspunsurile! îmi spuse și se ridică.
- Cine ești? îl întreb mânată de curiozitatea care-mi tot dădea ghes de ceva vreme.
- Alexander, Fabricantul de Vise!
- Atunci, spune-mi care este visul meu! îl rog ca și cum de asta ar depinde întreaga-mi viață.
În loc de răspuns, a lăsat în urma lui doar noaptea caldă de august. Și pe mine visând iubire.