Nascuta din munte, aruncata in mare,
Sunt fara radacini.
Nu ascult nicio chemare
Decat pe cea a propriei inimi.
Mi-am inceput calatoria la munte. Am poposit la deal si m-am oprit la tarmul marii.
Pe drum am intalnit oameni de la care am invatat sa zbor si oameni care mi-au frant aripile.
Oameni alaturi de care am descoperit ca prietenia nu cunoaste distanta si timp si oameni care mi-au aratat ca lupta cea mai grea o porti intotdeauna singur.
Oameni care m-au iubit fara sa ma cunoasca si oameni care mi-au privit direct in suflet fara sa ma iubeasca.
Am iubit oameni ca pe o parte din trupul meu si oameni ca pe o ploaie proaspata de vara.
Am vazut oameni care simt intens si oameni care traiesc intens, oameni care gandesc intens si oameni care vorbesc intens.
Si in fiecare m-am gasit pe mine.
Am masurat timpul in clipe si momente, caci ore sunt doar cele in care ajung si plec.
Am lasat bucati de suflet in fiecare loc prin care am trecut...mai mari acolo unde am stat mai mult. Si am cules franturi de viata printre zambete si lacrimi.
Iar azi am inteles ca nu am radacini, deci nu ma-ntorc.
Port totul cu mine, mai departe...in larg.
