...si o simt. O simt in fiecare frunza care se destrama zgomotos sub pasii mei, in toti copacii care-si inalta grandioasele coroane ruginii inaintea mea, in parfumul dulce al naturii mangaiate de soarele timid. Si, mai presus de toate, o simt in suflet.
Si nu e altceva decat...iubire. Si vise. Si speranta. Si o credinta puternica in noi.
E toamna iar si, de data asta, eu nu o privesc de la fereastra, ci sunt in mijlocul ei, traind-o, simtind-o.
