A fost ziua mea...oficial...am implinit 21 de ani. M-am trezit dimineata si dupa cum, sincer, ma asteptam (mama se ocupa in fiecare an de asta, anul asta si tata) in cizmele mele erau indesate o multime de portocale si dulciuri. Mereu diminetile astea ma fac sa-mi amintesc de bucuria pe care o simteam in copilarie. Asa am reusit, pentru putin timp, sa simt ca azi este sarbatoare. Apoi ai mei au plecat care pe unde au avut treaba, iar eu am ramas singura sa-mi fac de cap...adica sa ma uit la TV. Bineinteles, cum niciun post de televiziune nu stia ca azi a fost ziua mea, nu am gasit nimic care sa ma tina lipita de ecran.
Pe parcursul diminetii, ganduri frumoase si obisnuitele urari mi-au luat cu asalt telefonul si messul (multumesc, astfel, inca o data celor care nu au uitat). Spre pranz m-am cuibarit in fotoliu si m-am uitat la cateva filme pana seara cand a venit mama.
Nimic special ati zice voi...nimic special as zice si eu. Nu mi-am dorit petrecere, nu mi-am dorit nici macar cadouri. Mi-am dorit un lucru simplu...dar eu de foarte putine ori am parte de lucruri simple. Asa ca nu am avut parte nici azi. Am primit in schimb altceva...Un prieten mi-a spus ca nu trebuie sa fiu deprimata pentru ceea ce nu a fost perfect azi. Ziua mea poate fi in fiecare zi in care mi se intampla lucruri frumoase, in care ma simt bine si in care sunt fericita.
Ma pregatesc, asadar, sa vina ZIUA MEA.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu