A doua zi ma trezesc hotarata sa-l caut pe Adrian si sa-i povestesc tot. Ma uit la inel si constat ca unul dintre diamante s-a innegrit. Incerc sa-l sterg, dar in zadar. Trec peste asta si il sun pe Adrian. Zece minute mai tarziu, ajunge la mine. Il imbratisez si incep sa plang. Ma linistesc treptat si ii povestesc tot, timp in care ma asculta uimit. Incercam, apoi, sa gasim solutii sau explicatii logice. De parca exista vreo logica in toate astea. In final, decidem sa petrecem cat mai mult timp impreuna, ca sa nu mai trec singura prin ceva asemanator.
Trec cateva zile fara evenimente deosebite, cu Adrian ma intalnesc mereu la lac. Un singur lucru mi se pare straniu. In fiecare zi mi se innegreste cate un diamant. Trei dintre ele mai sunt acum albe. Nici eu, nici Adrian nu intelegem ce se intampla cu inelul. Intrucat acesta i-a apartinut, bunica lui este singura care ne poate oferi o explicatie.
Pot vedea socul de pe fata bunicii, in clipa in care ma zareste. Arata de parca ar fi vazut o fantasma. Se convinge ca sunt reala si incepe sa-mi povesteasca. La Nr. 21 s-au intamplat multe lucruri ciudate, cu mult inainte ca eu sa ma mut acolo. Bineinteles, eu habar n-aveam.
Cu 21 de ani in urma, familia care a locuit acolo a avut o fata de seama cu mine. Aceasta s-a indragostit nebuneste de un baiat din zona, dar pe care parintii ei nu l-au acceptat datorita unei vechi dispute intre familii. Din aceasta cauza, ea s-a intalnit cu el in secret, in fiecare noapte, la lac. Intr-una din nopti, a fost urmarita de tatal ei. Cand a ajuns la lac, nu si-a gasit iubitul acolo si a inceput sa-l strige. Pentru ca nu a primit niciun raspuns, a inaintat. L-a zarit, intr-un final, zacand pe malul lacului, fara suflare. Pamantul de sub el era inrosit de sange. Socul si durerea, pe care fata le-a simtit in momentul acela, au determinat-o sa arunce in lac trupul neinsufletit al iubitului si sa se arunce, apoi, si ea. S-a zvonit ca s-au sinucis, pentru ca nu puteau fi impreuna. Pentru cei mai multi, insa, faptul ca tatal ei i-ar fi ucis pe amandoi a fost o certitudine. Dar niciodata nu s-a putut dovedi ceva in acest sens. La scurt timp dupa incident, parintii fetei au plecat din Creepy si nimeni nu a mai stiut nimic de ei. De atunci, casa de la Nr. 21 nu a mai fost locuita. De vina pentru asta, era lacul, care se credea a fi bantuit de sufletele celor doi. Pana cand am venit noi.
Un amalgam de sentimente noi se aduna in sufletul meu: soc, teama, compasiune, incertitudine. Abia acum inteleg comportamentul tuturor. Si inca mai am de aflat un lucru important. Cel mai important. Adrian ma strange in brate, iar bunica lui continua terifianta poveste.
Fata nu ma viziteaza intamplator, nu intamplator o vad si nu intamplator striga acelasi nume: Adrian. Un fior imi strabate corpul. Mainile-mi sunt reci si incep sa tremur usor. Adrian ma strange si mai tare in brate. Bunica lui ma ia de mana si-mi spune ca fata aceea...sunt eu.
VA URMA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu