Sunt mâini în aer și-n noapte cântă o chitară.
Se râde, se dansează, se promit fiori de-o vară.
Doar în zare, printre valuri, își pictează tremurul docil
Luna plină, sângerie, în candoarea-i de copil.
De pe țărmu-ntunecat, un suflet singur o privește,
Nu cântă, nu dansează și foarte rar zâmbește.
Trist, își poartă visul de iubire cu același dor nemărginit,
Ce veșnic luna îl nutrește pentru orizontul însorit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu