Apar furtuni ca un refren,
Să nu ne apropiem,
O fi vreun semn?
Marș funebru, recviem
Și ploi
Se ascund în suflet trist.
Să fim goi,
Ne pune vântul acatist.
Dar printre norii plumburii,
Unul alb mai picură iubire.
Din ceață culeg sâmburii
Unui strop timid de fericire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu