FURTUNA

Ca o furtună apar din senin,
Mă contopesc, răscolesc și-apoi mă trec.
În urmă-mi de las
gânduri deșarte și suflete sparte,
priviri în abis pe chipuri desfigurate
sau tălpi goale jucând pe asfalt și zâmbete colorate,
plămâni trăgându-mi suflul rece cu nesaț sau inimi tresărind în amintirea-mi ca de zaț...
Aș vrea.
Căci eu mă trec din fiecare,
dar ei nu se trec din mine.