Din lacul trist al amintirilor
Un nufar alb a rasarit,
Parfumul dulce al petalelor
Mi-a spus ca, nu demult, eu l-am iubit.
Ma plimbam, copila visatoare,
Pe malul lacului ascuns de salcii
Cand am zarit in calea mea o floare
Si-am inceput un joc timid, ca de copii.
Era atat mister in jur
Si-n jocul nostru mut
Cladeam ceva curat si pur,
Dar o petala a cazut.
Din ochii-mi tristi de fata
Se prelingeau margaritare
Pentru o dragoste nevinovata
Ce-nfloreste, apoi moare.
De la mal privesc cu nostalgie acum
La floarea nufarului alb,
Dar am in fata mea alt drum,
Departe de acest lac.
Chiar daca m-am schimbat si eu
Si totusi am plecat,
In suflet voi pastra mereu
Un vesnic nufar alb.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu