Vine o vreme cand lucrurile in viata ta prind contur, cand vezi soarele dupa multe nopti grele, cand iti gasesti linistea, cand iti gasesti echilibrul...cand golurile se umplu si ranile se vindeca. Si toti cei din jur te fac fericit. Si descoperi apoi ca viata ta e goala, lipsita de sens, ca nu ai nicio realizare, niciun merit, ca nimic nu iti place indeajuns ca sa te motiveze, ca traiesti intr-o lume pe care o respingi, ca nu ai vointa sa schimbi ceva, ca te irosesti, ca te anulezi. Iti conturezi in minte lumea ta, ambitii, dorinte, vise...dar nu le dai voie sa prinda viata. De ce? Esti intr-o continua relaxare. O prelungita odihna dupa...o indelungata cursa cu obstacole? Nu. Te simti mai degraba prins in cusca. Ai vrea sa evadezi, dar te impiedica propriul trup. Si ramai in continuare trist. Trist, pentru ca singurul care te poate face cu adevarat fericit doarme...inauntrul tau.
2 comentarii:
Superb articolul . Sper sa nu mi se potriveasca!
Multumesc. Si eu iti doresc sa nu ti se potriveasca!
Trimiteți un comentariu